joi, 27 octombrie 2011
vineri, 7 octombrie 2011
Rudyard
Kipling – „Dacă”
Dacă-ţi rămâne mintea când
cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub
vorbe care dor,
Dacă
mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i
ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici
de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând
triumful sau prăbuşirea taci
Şi
poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă
înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit,
naivii să ducă în ispită,
Sau
truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De
poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă
poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să
le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi
iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără
să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă
poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te
slujească încă peste puterea lor,
Deşi
în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară
de voinţa ce le impune spor,
Dacă
te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi
lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă
de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă
nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu
şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei
fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi,
mai presus de toate, un OM –copilul meu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)