Una din zilele alea când tot ce mişcă, respiră, trăieşte mi se pare sfânt.
Rar mi se întâmplă să-mi doresc să mă rog într-un loc anume. De obicei mă puteam ruga oriunde, fără intermediari.
Astăzi, mai mult ca oricând, îmi doresc să ajung la Mănăstirea Prislop.
Simt că trebuie.
Simt că este timpul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu