JURNAL

Aseara m-am uitat la "Vorbe grele".
Felicitari pentru emisiune!
A fost invitat maestrul Tudor Gheorghe. 
De la dansul am aflat de poeziile scrise de dramaturgul Ion Luca Caragiale.
 Omul cat traieste, invata

Poezia Idila 
Ia vezi toanta de Marie, Ce gatita! cum si-a dat Pe obraz cu rumenie Si pe cap cu alifie: Sa se mire toti in sat. Ia te uita si Ilie, Ce flacau bun de petit! Cu itari noi de dimie Si cu flori la palarie, Si cu cisme s-a-nnoit. - Fa Marie, nu dai laba? - Nu ti-o dau, macar sa mori! - Fa, te rog! - Ma rogi degeaba... - Apoi dac-asa ti-e treaba, Te iau altfel, si... ori, ori. - Ma! se vede nu ti-e bine... Fii de treaba nu fii prost: Intri-n iad, sarac de tine! Ai uitat, nu ti-e rusine Ca acum suntem in post! - Daca-i post, de ce la Nica Ochii toata ziua-ti casti? - Meri te plimba! Ce-i adica. Numai ochii? Tu... n-ai frica! Tu asteapta pan-la Pasti... Si-a plecat patruns Ilie... Ce mandrete de flacau! Cu itari noi de dimie Si cu flori la palarie. Si il strange-o cisma rau.

Poezia Mic si mare

Trece un prapad pe lume... Dinspre larg de ocean, Cu ce neagra turba bine, vine vajnic uragan! E o spaima-n toata firea... Pasari albe fug, s-ascund; Pinii seculari se-ndoaie; pesti, jivine merg la fund. Urla ape biciuite, dau nebune catre mal; Calca unul peste altul si se-nghite val pe val. Geme farul... Un graunte de nisip, nepasator, Rade de urgia oarba si de groaza tuturor; „Razi? Nu vezi?” l-intreba farul. „Ba vad bine” zice el; „S-apoi, daca vine, - vina! Sunt atat de maruntel! „Radacini eu n-am, sa-mi pese! nu ma simt deloc legat - „Ori in adancimea marii, ori la soare pe uscat - „Sa ma spulbere de-aicea, cu tot eu am sa raman: „Mie, unuia, oriunde, singur cerul mi-e stapan!” (Convorbiri critice, anul I, nr. 19, 1 Octombrie 1907)

Poezia Prea sarac

Am zis iubitei mele: „Vino La camp, s-auzi un pitpalac”. Ea: „Da, imi place pitpalacul... Dar nu merg: tu... esti prea sarac”. Plimbandu-ma-n singuratate, O oda gloriei eu fac: Dar gloria se departeaza „De ce fugi?” zic. - „Esti prea sarac!” Ma duc atunci la masa verde, Sa-ncerc norocul - poate fac O lovitura... Dar norocul „Pleaca, imi zice; esti sarac!” Ma duc acasa melancolic. Stau trist, visand intr-un ceardac, Si pitigoiul din gradina Imi fluiera: „Esti prea sarac!” Ma duc la editor c-o carte. E iarna, frig - voi sa ma-mbrac; Dar editorul ma respinge: „Nu te-editez; esti prea sarac!” Atunci, voii de disperare Sa ma atarn de un copac, Dar craca fuse prea subtire, Mi-a zis trosnind: „Esti prea sarac!” A! saracie! Monstru palid, Cand oare am sa-ti viu de hac? Si saracia imi ranjeste Sardonica: „Esti prea sarac!” Imi place catre primavara Sa mananc ochiuri cu spanac. - Si nici spanac, nici ochiuri simple Nu pot sa gust... sunt prea sarac! In post simtesc, pe la Teatru, Dureri de inima. Ce fac? Nu pot sa intru und-se iese, Rosind imi zic: „Sunt prea sarac!” Atunci - o constipatiune: Ah! doftore, ce sa ma fac? „Siminichie”. „Nu se poate. „De ce?” „De ce? Sunt prea sarac”. Ma duc la revolutiune Si caut leac, si poc! si pac! „Ce cati aci?” striga banditii. „Sunt dizident!” „Esti prea sarac!” Am vrut sa-mi fac si eu pomana C-un cersetor, c-un biet ciuntac, Dar el, razand, mi-a zis: „Te lauzi! S-o vaz, n-o crez... Esti prea sarac!” Adesea o revolta-mi vine Ca nu sunt nici turc, nici turlac, As vrea sa stric, sa sparg la geamuri, Dar ma opresc... Sunt prea sarac. Nu! Orsice sa fac, vaz bine Ca pentru mine-i tot un drac! In mediul social de astazi Sunt prea parlit, sunt prea sarac. Oriincotro d-acu m-oi duce, Nu pot cu soarta sa ma-mpac; Mi-e vesinica dusmana - vesinic Imi spune: „Piei! Esti prea sarac!” Sarac! Da! Nu e loc in lume Pentru-un sarac! dar... ce sa fac? Sa mor!... Dar un revolver costa... Chiar pentru moarte, prea sarac... Dar mor in fine si groparul Imi ia cadavrul si, posac. Sopteste intre dinti in sila: „Dupa ce-i greu... e si sarac!” Am renviat apoi, si iarasi Ca mai-nainte strofe fac... 1 Ametit de bautura, cherchelit; zapacit, nauc. Un critic fara mila-mi spune: „Ai inceput iar prea sarac!” Si nu stiu cum sa aflu-acuma L-aceste strofe un capac... As vrea o inspiratiune, Nu pot sfarsi... sunt prea sarac! Alerg atunce pentru rima La Dictionarul lui Cihac... Vai! Nici acolo nu se afla, Si bietul Cihac e sarac! De ce nu vrei tu, soarta sumbra, Zambind, sa nu mai fiu sarac? Cum as dormi acum la umbra Cu burta-n sus intr-un hamac!


Nu ratati spectacolului domniei sale "Nu se poate cu de toate"