Nu am scapat

Chiar daca m-am trezit astazi (trezit e mult spus) cu capul cat o banita, cu niste frisoane de-mi venea sa vars sifonierul pe mine, cu narile murate bine si cu o tuse ce nu vroia sa treaca cu una cu doua, nu am scapat de iesit prin oras.

Exact ca pisica asta ma simteam. Nu doream decat un coltisor de pat, cu o perna, o plapuma, un ceai si vis de voie.

Bucurosi ca raceala mi-a redus glasciorul la nivel de murmurat (si injurat in gand), m-au luat de aripi si m-au scos la aer...rece.
Da' rece a mai fost astazi, in prima zi de martie.

 

Acum ma doftoricesc...

Straşnic medicament
                              de Ion Pribeagu
Sandu, un amic simpatic
Cum sunt mulţi în Capitală
Era predispus săracul
Totdeauna la răceală.

Şi s-a întâmplat deodată,
Sandu să se îmbolnăvească,
Nu de tuse-obişnuită,
Ci de tuse măgărească.

Cu convulsii ne’ntrerupte,
Că la faţă se înroşea,
Şi întruna zi şi noapte,
Tot tuşea şi iar tuşea.

A luat medicamente
Prafuri, droguri şi chinină,
S-a frecat cu unguente,
Cu eter, hemoglobină,

Ş’a pus prişniţ la picioare,
Şi ventuze şi muştar,
Iod la piept şi pe spinare,
Însă totul fu în zadar.

Ş-a fost sfătuit să meargă
Şi la Baba Safta Musea,
Poate că-i prepară dânsa,
Vreun leac să-i treacă tusea.

Mulţi tămăduiţi de dînsa,
O slăveau în chip şi fel,
D’aia, cu nădejdi la babă,
Într-o zi s-a dus şi el.

Baba Safta – c’o privire,
I-a spus verde, fără teamă:
- Tusea o să-ţi treacă numai
Dacă bei lapte de mamă!

Caută-o femeie care,
Are-un copilaş şi vrea,
Şi plăteşte-i să te lase,
Să sugi lapte de la ea!

Şi’n cel mult o lună-două,
Să nu-ţi pară curios,
Îţi dispare toată tusea
Şi te faci iar sănătos!

Ş’a găsit în Copşa Mică,
Pe Frusina lui Tărîţă,
Pepenoasă şi voinică,
Şi c’un copilaş de ţîţă.

S-a înţeles cu ea, să vie,
Zilnic între cinci şi şapte
Fără nici o silnicie,
Să-şi bea porţia de lapte.

Şi venea sărmanul Sandu
După sfatul bătrânicăi
Să se vindece cu leacul
De la pieptul Frusinicăi.

Să desăvîrşească-efectul
Şi gîtleju’a-şi limpezi,
El venea să-şi bea tainul
Şi de două ori pe zi.

Drăgăstoasă şi avidă
După-avînturi tinereşti
Într-o zi, i-a spus timidă:
- Altceva nu mai doreşti?

- A, ba da! – răspunse Sandu
Cu un aer mulţumit –
Dacă-aş şti că nu te superi
Aş dori ş’un biscuit!