Dragii mei,

bine v-am regasit!
Am lipsit cam multisor, stiu. 
A fost o perioada tare nebuna. Ziua nu mai era de ajuns, iar de noapte cat poti sa tragi?

Ca sa puna capac, pe la inceputul lui iulie am avut o saptamana si mai bine de rau...rau din ala de te pune in pat, de nu stii cine esti si unde ai ajuns.
A trecut. Nici sa mai vina inapoi, nu primesc!
Norocul meu, sansa mea, scaparea de toate belelele a fost evadarea in Grecia. Parca si corpul a stiut ca e timpul sa se seteze pe relaxare.
Si a fost atat de bine...
Apa calda, soare, volei, cocktailuri.
Si am revenit la gradina mea si mi-am pus mainile in cap.
Urat an pentru gradinarit! 
Rosiile mele, saracele, si-au uscat frunzele de suparare. Plante de soare, sa-si tina piciorusele in namol? Nu face, zau!
Cand m-am dus prima data in gradina, am crezut ca am ajuns in jungla si ma asteptam sa aud maimute in copac. Atat de multe buruieni crescute intr-o perioada relativ scurta...
Si m-am apucat, fara spor, sa smulg. Si tot smulg de vreo 3 zile, cand buruieni, cand frunze de tomate si rosii manate, cand tulpina cu totul. Si rabd si ma cert, sa nu-mi apara vreo lacrima in coltul ochiului si iar smulg si leg, vorbindu-le, intrebandu-le, asteptand parca raspuns din partea lor.
Ca si cand asta nu era de ajuns, e o balarie in curte la care am alergie. Urata treaba, mai ales cand se lasa cu eczeme.
Si parca imi vine sa ma urc in masina si sa plec inapoi. 
Zau, pare un vis uratel!
Voi ce mai faceti, dragii mei?
O sa incerc sa recuperez zilele urmatoare. Promit!