Mi-as fi dorit ca aceasta
postare, dupa atatea saptamani de liniste, sa fie vesela.
Mi-as fi dorit sa dezbat
impreuna cu voi despre capriciile vremii sau despre orice altceva.
Va multumesc ca va ganditi la
mine si pentru voi o sa incerc sa justific aceasta absenta de pe blog.
Doua mentiuni
Sunt bine acum, atat cat pot
fi de bine in situatia data.
Nu mi-am pierdut speranta si
sunt sigura ca, la un moment dat, visul se va concretiza.
“Studiile au relevat ca circa
10 -25 % dintre sarcinile recunoscute clinic vor sfarsi printr-un avort spontan”.
Ei bine, acum fac si eu parte
din aceasta statistica sumbra.
De ceva timp, m-am alaturat
mamelor de ingerasi.
Societatea priveste aceasta
problema oarecum distant, ba chiar maturand-o usor si ascunzand-o sub pres,
dandu-ti impresia ca nu o recunoaste ca pe o pierdere reala.
Trebuie spus ca ea exista si
este destul de frecventa, o sarcina din cinci se va termina in acest mod.
Nici medicii nu stiu sa spuna
(de multe ori) cu certitudine ce a dus la pierderea sarcinii. Pot fi o groaza
de factori si e bine de luat in considerare o verificare amanuntita, pentru a
exclude probleme medicale, inainte de a incerca din nou.
Ma pot considera “norocoasa”
ca s-a intamplat acasa si mi-am putut lua ramas bun.
Ma pot considera “norocoasa”
ca am putut avea grija de ramasitele lumesti.
Ingerasul meu va deveni un
falnic brad.
Nu am apucat sa-ti cant un cantec de leagan, nici sa te tin
in brate,
Ai fost ca un vis, ca o speranta, o promisiune.
Te-ai pierdut, te-ai ratacit printre stele.
N-ai mai vrut sa stai cu noi, sa ne cunosti, sa-ti cunosti
fratiorul.
Chiar daca n-am inteles de ce ai venit ca sa pleci,
Nu mi-ai dat alta optiune decat sa-ti respect decizia.
Ramas bun, ingeras!
Imi pare atat de rau, ca nu-mi pot stapani lacrimile :(
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa va ajute sa treceti peste, fara a va pierde speranta!
Sunt cu tot sufletul meu alaturi de tine!
Daca cuvintele ar putea aduce alinare ... Doar timpul o sa te vindece. Si vorbesc din experienta proprie. Te imbratisez cu mult drag !!!
RăspundețiȘtergereAm incremenit cand am citit. Imi pare rau, Simona...Si nu stiu sa te mangai...doar ca ma gandesc la tine mult, cu drag, rog pe Domnul sa te vindece, sa te aline...Draga mea, cate incercari in viata ta...Vor veni insa si bucurii pe masura. Sunt sigura. Acum doar lasa-te iubita de cei care te iubesc...
RăspundețiȘtergereDragele mele, va multumesc.
RăspundețiȘtergereVai de mine! Imi pare tare, tare rau... Dar trebuie sa fii tare si sa nu-ti pierzi speranta ca ingerasul tau va reveni in viata voastra. Sunt sigura ca vei avea bucuria de a fi din nou mama. Dupa cum vezi, noi toate cele care am aflat ceea ce ti s-a intamplat iti trimitem toata caldura sufletului nostru ca sa te aline cat de cat.
RăspundețiȘtergereIulia, multumesc pentru gandurile tale bune
Ștergereo imbratisare; un umar pe care sa-ti pleci capul, o mangaiere; si-un gand cald.
RăspundețiȘtergereSimona, iti multumesc
ȘtergereDraga mea,
RăspundețiȘtergerete imbratisez si ma gandesc la tine. Plang acum si regret nespus ca ati trecut prin asta. Te inteleg si iti cunosc durerea, intrebarile, supararea pe toti si toate...stiu pentru ca si eu am un ingeras acolo undeva si chiar daca au trecut ani, inca ma mai gandesc la el. La fel mi s-a spus si mie, ca una din 5 sarcini se pierde fara cauze. Din 5 ghivece cu flori, poate sa nu reziste tocmai cel pe care il ingrijesti cel mai mult.
Speranta nu ti-o pierde. Nici eu nu mi-am pierdut-o si speranta mea se numeste Rares.
Iti doresc liniste tie si sotului tau, putere, intelegere si incredere.
Ionela, draga mea, iti multumesc pentru gandurile tale. Sa stii ca m-am gandit la tine zilele trecute.
ȘtergereNe întristează mult și pe noi ce ne-a fost dat să aflăm de la tine. Fiți tari și mergeți înainte, chiar dacă doare îngrozitor. Un gând bun și o îmbrățișare și de la Gâză și subsemnatul. Consideră-ne alături de voi în cumplita încercare prin care treceți.
RăspundețiȘtergereDragii mei, va multumesc
ȘtergereViata ne rezerva tot felul de incercari. Ce nu ne omoara...
Mi s-a comprimat inima când am citit draga mea.
RăspundețiȘtergereAcum nu mai ai ce face decât:
- să te refaci din cioburi, să fii tu cea tare pentru că barbatii nu se pricep să gestioneze situatii (cei mai multi probabil hai sa nu fiu absolutistă) ba chiar trebuie ei mai mult ajutați..dacă simți asta să nu te superi, așa sunt ei făcuți;
- și dacă fizicul nu este pus în pericol major declarat medical de o nouă "chemare" atunci...mai cheamă.
Doamne ajută!
Ilinca, ai mare dreptate
Ștergere