1 Decembrie

Nu am de gând să strepezesc dinţii nimănui, vorbind din vârful limbii despre ţară, ţarină, patriotism, naţionalitate, naţiune, unire, simţiri, cuget.

Nu am de gând să readuc pe tapet aceeaşi placă an de an, acelaşi ciolan cu fasole şi aceeaşi ţuică servită cu ceapă, pită şi slană.
Pentru mine, Ziua Naţională are altă însemnătate.
Eu nu asociez această zi cu defilări, cu depuneri de coroane, toate sterile şi lipsite de sentimente.
Asocierea acestei zile se face în capul meu un pic anapoda, o simt ca o sărbătoare câmpenească, de vară, veche, strămoşească.
O zi senină, clară, curată, acompaniată de muzică populară, 

primeniţi cu portul nostru frumos, purtat de la mic la mare, cu bunicuţe mândre de portul lor, cu bunicuţi roşii în obraji, mereu cu o glumă bună, mereu ghiduşi şi sfătoşi, cu prichindei ce se joacă în jurul războiului, suveicilor, cuptiorului,

sursa foto: http://www.ilovemaramures.com/2012/06/maramures-arta-traditii-obiceiuri/

 cu Creangă, cu Eminescu, cu Coşbuc şi Caragiale.

Hai să trăim, să fim sănătoşi să nu avem nevoie de sistemul de sănătate, să fim fericiţi pe aceste plaiuri, să fim mai buni, mai iertători cu natura, să nu mai defrişăm, să nu mai murdărim cu pet-uri şi alte nebunii, să nu ne mai furăm singuri căciula, să fim oneşti, cinstiţi, curaţi la suflet, să ne iubim pe noi, să ne respectăm ca să ne respecte şi alţii, să fim demni.
La mulţi ani, române!
La mulţi ani, România!