sâmbătă, 26 ianuarie 2013

De ce nu mai am incredere

in sistem

In ultimul timp se tot vorbeste despre biserica si spital, ca de doua institutii cu grave probleme. Una ca suge prea multi bani, a doua ca moare fara bani.
Ma intreb oare ce s-ar intampla cu credinta, fara bani bagati in lacase de cult?
Ar muri?
S-ar evapora?
Dar sistemul sanitar cu bani?
Am fi mai sanatosi, mai productivi, cu mai multe ugere de muls?

In ambele institutii, avem un numitor comun: omul. 
Omul, prin natura sa, este supus greselilor, erorilor, nesimtirii, plictiselii, prostiei...
Tot omul este cel ce insufleteste, ce rezolva, ce ajuta, ce isi face meseria...
Omul sfinteste locul...da, dar sa si vrea


O intamplare intr-un ocean de intamplari, ne-a marcat viata. Definitiv si irevocabil.
Se facea ca trecuse mai bine de un an de la nasterea copilului, cu tot cu peripetiile de dupa.
Trecuse deja un timp de la disparitia tatalui, prematura si total surprinzatoare.
Incepusem sa acceptam, sa ne obisnuim, sa incercam sa mergem mai departe.
Speram ca viata ne va oferi si nectar, nu numai venin.
De un timp, sotul nu se simtea bine.
Dupa o serie de analize, se stabilise ca ficatul ii juca niste feste, semn ca organismul era suprasolicitat.
Deh, problemele aferente stresului si prea multor termene limita.
Doua saptamani de febra inexplicabila si dureri ale rinichilor, ne-a determinat sa vizitam un medic.
"Copii creduli, cu incredere maxima in sistemul de sanatate"
Dupa mai multe investigatii, s-a decis trimiterea la Matei Bals, spre examinare amanuntita.
Toate bune si frumoase. 
Ne-am prezentat acolo, ca doi "inconstienti", cu speranta ca vom gasi raspunsuri si rezolvari.
Dupa alte serii de analize, dupa verificari pe toate partile de mai multi medici, "d-na doctor" a decis "cu zambetul pe buze" sa elibereze un bilet de iesire din spital, cu indrumare catre spitalul Fundeni, (pentru ca dansa era extrem de ocupata cu un caz si nu avea timp de noi) cu suspiciunea de limfom.

Ce-am simtit atunci???

Ne-am urcat intr-un taxi si am inceput sa dau telefoane.
Ajutor!!!
Ne-am prezentat la hematologie la spitalul Fundeni, unde am asteptat mai bine de 10 ORE sa intram la o alta doamna doctor, de care auzisem noi (dupa multe telefoane) ca ne-ar putea ajuta sa deslusim itele cazului medical.
Cand, intr-un final, am intrat, dupa multe bodoganeli ca i-am incurcat programul si cu scuzele de rigoare ca ne-am imbolnavit si nu mai stim incotro sa o luam, se indura de noi si se uita pe biletul de iesire si pe analize.
Ne asteptam la o indrumare, ceva...
De ce am avut parte?
De bodoganeli...de ce acea d-na doctor nu si-a facut treaba, de ce a scris suspiciune si nu un diagnostic clar si cate si mai cate.
Am ajuns sa plang si sa incerc sa-i explic ca suntem victime ale sistemului si ca nu stim ce trebuie facut ca sa putem si noi beneficia de un tratament uman si normal.
Raspunsul???
Ne-a spus sa ne intoarcem noi frumusel la Matei Bals si sa obligam acea d-na doctor sa-si faca datoria, ca ea nu are timp sa repare greselile si nici sa faca munca altora.
Ca dupa ce ne scrie un diagnostic clar pe bilet, sa mergem la doctorul de familie si sa obtinem o trimitere la Fundeni. Ca numai dupa aia sa venim acolo si ea il va interna si se va ocupa de caz.
As fi muscat din oameni in acel moment. 
Daca asa se manifesta turbarea, ei bine atunci am turbat.

Voi continua maine.
Ma scuzati, dar inca ma revolta infiorator si nu-mi pot gasi cuvintele necesare

2 comentarii:

  1. Asa am umblat si eu cu tata prin spitale pentru investigatii, ba spuneau pneumonie ba cancer(ceea ce si avea) , abia mai respira, se umflase tot.pana ce am gasit la Ploiesti o doctoritacare avea renume prost ca le cam bea dar ea era atunci de garda, n-a fost alegerea noatra.Cum l-a vazut a zis omul asta are numai lichid in plamani, cum sa mai respire/ si i-a facut imediat o punctie, a evacuat vreo 5 litrii de lichid din pleura si a putut si el sa respire.De vindecat nu l-a putut vindeca, dar i-a usurat suferinta si s-a purtat uman.Si nu a vrut sa primeasca nimic drept multumire.Nu stiu cat si de ce bea, eu n-am vazut-o bauta niciodata(desi o trada o fata mai buhaita) dar si-a dat tot interesul si i-am apreciat compasiunea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, mai Adelina :(
      Unii ar zice ca de ce ne plangem atat, ca traieste.
      E adevarat, dar stie cineva cate ravagii au facut acele vizite la diversi "medici"?
      Am avut un prieten drag, care la 30 de ani a facut hemoragie interna. Brusc.
      L-au dus la spital si dupa ce era sa-l pierdem de vreo 2 ori, ca se tot spargeau venele in stomacul lui, prin diverse interventii, am facut rost de numarul de telefon al unui oncolog dispus sa stea de vorba cu doctorul. Doctorul a refuzat, iti dai seama, cum indrazneam sa "il credem incompetent". A exclus tot timpul cancerul. L-a externat cu nu stiu ce sindrom "inventat", spunand ca e bine, ca trebuie sa ia niste pastile si gata.
      Prietenul nostru a crezut in doctor si mai sa-i faca statuie, considerand ca i-a salvat viata.
      Dupa 5 ani a murit. Cancer
      A lasat in urma 3 copilasi mici.
      Cand ne-am dus la el sa-i cerem socoteala, a zis ca lui nu "i s-a parut" ca era vorba de cancer. Era peste demnitatea lui sa sune...

      Ștergere