joi, 10 ianuarie 2013

Fixatie

Nu pot scapa de aceste 2 melodii din cap...nicicum




As vrea sa uit linia melodica, textul, as vrea sa ignor complet substratul melodiei, durerea, sentimentul de neputinta, de revolta. Ma gandesc ca poate e mai bine pentru psihic sa te duci la crematoriu si sa dai cu huooo, in loc sa ai mustrari de constiinta pentru fiecare aliment mancat sau pentru conditii bune de viata.
Pornind de la un articol pe bbc news, preluat de cei de la scienceworld.ro,

ARUNCAM JUMATATE DIN MANCARE, LA NIVEL GLOBAL

http://www.bbc.co.uk/news/uk-20968076

Si cand te gandesti ca cei din Africa, de exemplu, mor de foame.
Cred ca va aduceti aminte de acea poza cu copilasul cazut la pamant din cauza foamei si vulturul ce astepta.

Studiul a mai arătat că până la 30% din legumele britanice nu au fost recoltate datorită aspectului fizic.

http://www.scienceworld.ro/stiri/global-jumatate-din-mancare-este-irosita-12379.html

  Dincolo de risipa de alimente, Romania sta foarte prost la capitolul voluntariat.
Educatia e minima in acest domeniu.
Printre multe organizatii si agentii, aceasta mi-a atras atentia mai de multisor http://www.wfp.org/, ce supune opiniei publice ideea "cu 1$ hranim 4 copii"

6 comentarii:

  1. Daca fiecare din noi si-ar creste copii in spiritul asta ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandesc eu ca nu e greu sa devenim UMANI.
      Chiar daca nu putem sa participam la campanii de voluntariat mari, tot putem face ceva la nivel micro.
      Un bol cu mancare unor vecini in varsta, un gunoi strans cand il intalnim si tot ar conta.
      Iar pentru cei ce sunt extrem de ocupati, isi pot potoli constiinta cu o donatie modica.
      Sunt atatea asociatii.
      Este imposibil sa nu gasim un mediu ce ne misca sufletul asta, ce pare sa devina de piatra.

      Ștergere
  2. Nu exista zi sa nu ma gandesc ca suntem norocosi pana la urma ca ne-am nascut aici si nu in alt colt al lumii...orice lucru marunt conteaza -e adevarat- si e de datoria noastra sa ne educam copiii ca resursele sunt limitate si ca avem o responsabilitate mare fata de pamantul asta care ne suporta inca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, Ionela.
      Din pacate, ne-am invatat numai sa luam, fara sa dam inapoi nimic.

      Ștergere
  3. eu recunosc ca am facut risipa, nu pot minti. am facut si am facut risipa mare. stii care a fost palma care m-a trezit? exact poza cu copilul. dupa ce m-am umflat de plans, mi-am revizuit toata schema casei de la bucuresti.
    cand m-am mutat aici la tara, am vazut ca mai puteam sa opresc din risipa, mai era loc.
    si aici nimic nu se mai arunca, pt ca nu mai am de unde. totul e masurat si calculat. si pt noi si pt animale si pasari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poza aia a miscat, fara indoiala
      Din pacate, suntem un bob de nisip intr-un ocean.
      Asa ma enervez si ma oftic cand vad in ce hal a ajuns societatea asta.

      Ștergere