De ce nu reusesc eu niciodata sa fac cat ar trebui?
Din ciclul "Nu ma lasati in bucatarie", va prezint operatiunea:
De revelion se mananca dulce...numai dulce!
N-am mai facut poze si tortului (mdah, am facut unu'), sigur m-ati fi trimis la departamentul boli nutritionale.
In apararea mea, va spun ca au fost multe guri pofticioase.
Cand ne-am intors acasa, ne-am intalnit cu ele
Oare padurarul nu a avut grija sa le lase ceva in padure sau au dat de gustul graului si se incumeta sa se apropie de sosea?
Indiferent de raspuns, m-am bucurat ca un copil cand le-am vazut.
Sunt atat de aproape de casa noastra si asta ma bucura.
Ca la cofetarie :) Un semn bun, caprioarele, la inceput de an ...
RăspundețiȘtergereSi nu numai la inceput de an
ȘtergereLe-am vazut si ieri si am reusit sa le fotografiez cu un aparat cu zoom mai mare.
Asa facem de fiecare data si noi. Parca vine sfarsitul lumii si nu mai avem cand manca. La mine-i mai simplu ca se umple casa de Sf. Vasile dar tot la fel se repeta chestiunea in fiecare an. Oricum poti fi mandra, arata superb prajiturile tale, s-o parafrazez pe Dani, curat laborator de cofetarie - poate nu strica sa incepi o afacere, cine stie?
RăspundețiȘtergereLa multi ani, Vasile :)
ȘtergereVorba ta...cine stie ce-ti rezerva viata? :)