marți, 20 martie 2012

Domestice

Ieri a fost zi de grădinăreală. 
Am pornit într-un heirupism caracteristic şi acum mă dor toate cele. Măcar am satisfacţia pământului plimbat de colo-colo.
Porţiunea din faţa casei se prezintă într-o stare complet...mâloasă. Pentru că a fost porţiunea unde toate materialele de construcţii au fost depozitate, numai pământ nu este acolo acum. La o adică, mă pot apuca lejer de o afacere cu oale de lut.

Până vine mraniţa...adică sâmbătă, mă văd nevoită "să fur" din pământul de la poartă, sau din grădina de legume.
Şi cum roabă nu-i, căci ultima roabă care "a staţionat" la noi pe teren în timpul construcţiilor, a dispărut într-o zi de vară, mă chinui cu găleata.
Munca lui Sisif...
Mdah, dar cine se va mândri la vară, când vor ieşi toate floricele plantate (fie vorba între noi, am emoţii pentru fiecare plăntuţă , fiindcă degeaba m-am chinuit eu, dacă vine vreun îngheţ mi le decimează, căci toate au pornit în vegetaţie)
Am plantat 6 clematis, 2 trandafiri urcători, dintre care unul este comestibil ( pentru dulceaţă), un nectarin, un vişin, un coacăz, un mur, un alun, un trandafir pomişor şi multe bulboase.
Şi e numai începutul. Mai am sute de bulboase şi deja mă doare fiecare cotlon al corpului.
Dar cât am aşteptat momentul...
Noi am făcut o mare greşeală, din neştiinţă. Am zis că o să plantăm pomii după ce termină muncitorii la casă, căci ştim cu toţii cât de grijulii sunt ei de felul lor cu orice lucru care nu este al lor.
Acum, că ne-am mutat aici, am realizat că dacă plantam anii trecuţi pomişori diverşi, anul acesta aveam şanse la nişte fructe...
Aşa, vom aştepta 2-3 ani să vedem ceva pe crăcile alea, înafară de vrăbiuţe gălăgioase

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu